Celei care minte…
Versuri: Ion Minulescu
Muzica: Mircea Bucescu
| Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine Dar fiindcă azi mi te dai toată Am să te iert, e vechi păcatul Şi nu ești prima vinovată. În cinstea ta, cea mai frumoasă Din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrăvitoare În trepieduri de argint. Dar iată bate miezul nopții… E vremea când amanții-alt-dat Sorbeau cu-amantele-mpreună Otrava binecuvântată. | Eu știu c-ai să mă-nșeli chiar mâine Dar fiindcă azi mi te dai toată Am să te iert, e vechi păcatul Și nu ești prima vinovată… Deci nu-ți cer vorbe-mperecheate De sărutări, nu-ți cer să-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alții, Ci tot ce n-ai spus nimănui… Și nu-ți cer patimă nebună Și fără de sfârșit – nu-ți cer Nimic din ce poetul palid Cerșește-n veci de veci stingher… | Iți cer, de poți să-mi schimbi o clipă Din șirul clipelor la fel, Să-mi torni în suflet infinitul Unui pahar de hidromel, În păr să-mi împletești cununa De laur verde și-n priviri Să-mi împietrești pe veci minciuna Neprihănitelor iubiri… Și-așa tăcuți ca doua umbre, Trântiți pe maldărul de flori Să-ncepem slujba-n miez de noapte Și mâine s-o sfârșim în zori… |
