Peste creștet ‘nalt de munte,
Trece iarna peste punte
Și presară pe brăduți
Fulgi, ai cerului ieduți.

Îmbrăcați în danteluțe
În belșug de mărgeluțe
Albe, reci ce strălucesc,
În vânt lin, se răsucesc

Să aibă beteală-n poală,
Să nu poarte ori ce țoală;
Ornamente cu sclipici
Să-i încânte pe cei mici,

Unul cu năsuc scamei
Agățat de poala mamei
Lângă frățiori, buluc,
„eu din munte nu mă duc!”

Nu pot părăsi pe mama,
Fără ea m’apucă teama!
Și nu pot trăi închis,
Și nu-mi pasă de dichis

Mama-i sărută fruntiţa
Și îi potrivi fundița,
Și îl mângâie ușor,
„Dacă pleci eu mor de dor!”

Puiul s-a lipit mai strâns
Și de dragul lui a plâns
Puiul s-a lipit mai strâns
Și de dragul lui a plâns…