Alergând, ca de năpastă,
Au venit buluc pe coastă
Doi băieți
Mai isteți,
Să dea veste
La neveste
C-au văzut în deal la stână,
Coborând din vârf de munte,
Peste ape fără punte,
Peste ape fără punte,
Iarna sură şi bătrână…

Mai târziu, mai pe-nserat,
A intrat și baba-n sat:
Cu cojoc de căpătat,
Cu năframa de furat,
Şi cum suflă-n pumnii reci,
Scoate pâcla pe poteci,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă,
Iar pe fund de văi destramă
Neguri vinete, de scamă…

Şi-au ieşit copiii mici,
Mici şi mulţi
Şi desculţi,
Cu biciuşti şi cu nuiele
Să alunge de pe-aici
Iarna cea cu gânduri rele…
Doamna-gerului, bătrâna,
S-a sculat de la pământ.
Şi-nălţând spre cer o mână,
Ca o cumpănă uscată,
Cumpănă uscată
De fântână.

A pornit în jos pe vânt,
Încruntată,
Blestemând,
Şi-a lăsat în urma ei
Promoroacă și polei;

Pe ogoare,
Corbi și cioare
Prin păduri,
Lupii suri,
Şi de-a lungul drumului
Numai scama fumului…