– Îmi doresc să înfloresc o floare, O floare, cu multă culoare, Care să știe, Să plângă de bucurie.
– Bună, sunt un bobocel poznaș, – Bună, sunt un copilaș! – Drag copilaș, oare n-ai vrea, Să-nflorești o floricea? Cu privirea ta, Cu privirea ta…
|
Am crescut, m-am făcut mare, Un tătic mi-a cerut o floare, Pruncul său tare-și dorea S-o aibă de ziua sa, Iar un zmeu Mi-a cerut să-i dau bobocelul meu…
– Oare te-ai gândit vreodată: Acea floare de cine-a fost luată? – A luat-o nenea zmeu, Să îi dea fiului său… Te miri ce…, – Ce? – O floare!
|
– Îmi doresc să înfloresc o floare, O floare, cu multă culoare, Care să știe, Să plângă de bucurie.
– Îmi doresc să înfloresc o floare, O floare, cu multă culoare, Care să știe, Să plângă de bucuri…, Să plângă de bucuri…, Să plângă de bucurie!
|