Giudecă-mă, Doamne, că eu în prostime Îmblu-n toată vremea, ne-având rău pre nime. Şi tu-m eşti nădejdea că nu m-oi slăbi-mă, S-a cunoaşte, Doamne, când m-ii ispiti-mă.
Să mi-arză rărunchii, inema să hiarbă, Şi ochii miei milă de la tine s-aibă. Că ţ-am voit bine cu slujbă direaptă, N-am şezut în sfaturi cu ceată deşartă.
Cu cei fără lege nu voi intre-n casă, N-oi primi viclenii şi strâmbii la masă. Pre mâini m-oi spăla-mă cu cei fără vină, Cu dânşii voi merge la svânta ta cină.
Împregiur altarul tău, Dumnezău svinte, Să-ţ auz de fală, dvorind înainte. Ca să poci răspunde svintele-ţ ciudese Laudele tale preste gloate dese.
|
C-am îndrăgit, Doamne, a ta svântă casă, Pentru-a ei frâmseţe să fie aleasă Cu slava ta, Doamne, ce o luminează, De dă cuviinţă şi sloboade rază.
Nu mă lăsa, Doamne, să fiu de peire Cu bietul mieu suflet, ce să mi-aibi de ştire. Şi cei fără lege să nu-m fie-n viaţă, Crunţii şi viclene de carii ţi-i graţă.
Ce sunt pre tot ceasul cu răul amână Şi de mâzde strâmbe li-i direapta plină. Că eu cu prostia am cale deschisă, Cătră vicleşuguri n-am hire deprinsă.
Mă rog, Domne svinte, de mă izbăveşte, Pentru a ta milă ce ţî să vesteşte. Să nu-mi mut piciorul din cărări direpte, Să te slăvesc, Doamne, în gloate-nţălepte.
|