Etichetă: Cântec de toamnă

Frunză galbenă…

1 Comment

Loading

Versuri: Crina Maria Grecu
elevă în cl. a lX-a la Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” din Iaşi.
Muzica: Mircea Bucescu

Ți-aș răspunde copilaș,
Dar acuma sunt la dans
Este dansul frunzelor,
De toamnă…

Nu pot pierde acest dans,
E dansul copacilor,
E foșnetul frunzelor
De toamnă…

Frunză galbenă,
Frunză netedă,
De ce plângi tu oare?
Chiar îți pare rău,
Chiar îmi pare rău,
De a ta culoare?

Pământul s-a tot răcit,
Uite cum a risipit
Amintirea frunzelor
De toamnă…

Plouă peste mine,
Simt cum toamna vine
Peste culorile
De toamnă…

Gândăcelul

1 Comment

Loading

Versuri: Aurora Luchian
Muzica:  Mircea Bucescu

De sub frunze-ngălbenite
S-a ivit un gândăcel,
Cu tălpile umezite
Și uimit că-i singurel.

De ce-i stratu-atât de rece?
De ce frunzele-s căzute?!
Nimeni nu mai văd că trece,
Iar vântu-i tăios și iute!
O furnică-i zice-n grabă:
Du-te ‘napoi, gândăcel!
Toamna s-apucă de treabă
Vezi, ești singur-singurel!

Hai să ne-odihnim băiete
A trecut vara cea caldă.
Povesti-vom pe-ndelete
Avem timp o iarnă-ntreagă!

Ţie-ți place roua rece

No Comments

Loading

Tie-ti place roua rece (Solo – pdf – download)

Versuri: Corina Mihaela Soare
Muzica:  Mircea Bucescu

Crizantemă înflorită
Vestești toamna ruginită,
Ai chemat-o prea devreme
Să-mi apese peste gene.

E devreme, prea devreme,
Îmi vestești ce mi se cerne
Şi pe frunze, şi pe plete,
Îmi arăți că timpul trece.

şoapte pentru un alt cântec în septembrie

No Comments

Loading

şoapte pentru un alt cântec în septembrie (Solo – pdf – download)

Versuri: Constantin Preda
Muzica: Mircea Bucescu

cum stai adormită în iarba înaltă
ţi s-a aşezat un fluture pe călcâi
şi e o lumină ca de scriptură
şi nici măcar un vai nu poţi să spui

cum stai adormită în iarba inaltă
cu genunchiul stâng uşor dezvelit
visezi că vin să-ţi culeg fragii
când se roagă pustnicii la schit

cum stai în iarba  uşor răvăşită
atat de frumoasă, cum stai
visezi că toată pădurea
se zvârcoleşte sub un tropot de cai

cum stai adormită în iarba înaltă
ţi s-a aşezat un fluture pe călcâi
vântul rochia ţi-o saltă
şi nici măcar un ah nu poţi să spui

cum stai adormită în iarba înaltă
ţi s-a aşezat un fluture pe călcâi
şi e o lumină ca de scriptură
şi nici măcar un vai nu poţi să spui

cum stai adormită în iarba înaltă
ţi s-a aşezat un fluture pe călcâi
vântul rochia ţi-o saltă
şi nici măcar un ah nu poţi să spui

Timp de toamnă

No Comments

Loading

Timp de toamnă (Solo – pdf – download)

Versuri: Corina Mihaela Soare
Muzica: Mircea Bucescu

Toamna mă strigă,
Parcă-o aud.
Frunzele-n gânduri.

Toamna mă cheamă
Dar nu-i răspund…
Mai multe rânduri.

Toamna m-ajunge
În pas alert,
…Eu îi dau voie.

Răscolitor sufletul meu…
Plin de arome.

Venirea toamnei
A răscolit clipele toate.
Încep să scriu numai povești.

Clipe fugare…

Noapte bună!

No Comments

Loading

Versuri: Elia David
Muzica: Mircea Bucescu

– Noapte bună, pomișor,
Spuse ea cu glas subțire.
Și el, frunzei:
– Somn ușor!
Înainte de trezire…

Apoi
– Bună dimineața!
– Zorii… cum mi te găsesc?
Netedă ei îi e fața,
Iar lui ochii-i strălucesc.

Plin de rouă,-i mai atent
Să o scuture pe ea,
Cu un gest atât de lent
Că în veci
Nu-l va uita…

– Mulțumesc, un foșnet lin
Se aude dintr-o clipă –
Ce trecu-ntr-un ceas senin
Ca bătaia de aripă.

– Cu plăcere, frunză mică!
– Cred că și cu bucurie…
– Poate, dacă nu ți-e frică…
– Frică? De ce să îmi fie?

– Să nu mori, că bucuria
Nu-i ușoară…
– Nu-i? Ba, da…
Zise frunza înainte
Să o smulgă toamna rea.

 

Valsul toamnei

No Comments

Loading

Negativ cu linie melodică inclusă (instrumental)
Cântă Maria Cârciumaru (cl. a V-a)

Versuri: Elia David
Muzica: Mircea Bucescu

Bogata-i toamna ce se ivește
S-adune roade coapte în soare,
Cu brațe pline, ea se sfiește,
Cât dăruiește, puțin îi pare.

Tăcută-i toamna, cine-o ascultă
Când ultimi greieri la geam ii cheamă,
Ea, și comoara inimii, multă,
O-mparte, toată, fără de teamă.

Hai, în valsul toamnei, să ne strângem iar,
Printre crizanteme albe, parfumate,
Să uitam că timpul este un hoinar,
Tremurând când bruma-ncepe să se-arate.

Supusă-i toamna, când noaptea creste
Și păsări pleacă, ea spune-atât:
Chiar dacă timpul nu se oprește,
În toate este un început.

Covor de frunze pe jos așterne,
Și-n orice foșnet e un ecou,
Al vieții care clipele-și cerne
Pe portativul c-un cântec nou.

Valsul toamnei, pururi, va rămâne-n gând
Ca un zbor de frunze, aripi peste mări…
Prin văzduhu-n flăcări, cu nori fumegând,
Urmând o chemare către alte zări.

9 sept. 2015
Interpretează Teodora Bacalu, Andreea Racoviță acompaniate de Corul de copii “PENTRU VOI” al Şcolii Gimnaziale Grajduri, jud. Iaşi.
Cântă Maria Cârciumaru de la corul “PENTRU VOI jr.” al Căminului Cultural Potlogi, jud. Dâmboviţa.

Ploaia

No Comments

Loading

Negativ cu linie melodică inclusă (instrumental)

Cântă Emi Petcu (cl. a lV-a) – 2020

Ploaia (Solo – pdf – download)

Versuri: Elia David
Muzica: Mircea Bucescu

Ploaie dulce,
Ploaie dulce,
Mi-ajuți puiul să se culce?
Vino, strop călduț la geam,
Frunză, hai, foșnește-n ram,
Dă-i, pământule, parfum,
Visului
Pornit la drum.
Ploaie,
Nu îmi speria
Puiul mic, cu toba ta,
Ci, pe corzi de violină,
Cu arcușu-ți de lumină
Pune tu un cântecel,
Unul
Numai pentru el.

Cântă Emi Petcu

De ce mor frunzele?

No Comments

Loading

De ce mor frunzele? (Solo – pdf – download)

Versuri: Elia David
Muzica: Mircea Bucescu

Așa galbene cum le vezi,
frunzele au curajul să cadă,
să se adune-n grădini, pe stradă
după care, în stoluri,
să zboare.
Pentru că frunzele nu mor niciodată,
doar se despart, hotărâte,
de o lume…, de-o lume… uscată!
Pentru că frunzele nu mor niciodată.

 

Și tare se mai grăbesc,
înfruntând arșiță, geruri și ploi,
ca să îi aducă lumii
verdele înapoi.

 

17 aug. 2016

la repeţie cântă corul de copii “PENTRU VOI” al Şcolii Gimnaziale Grajduri, dirijor Ştefania Nechifor.

Copii cuminți

No Comments

Loading

Versuri: Elia David
Muzica: Mircea Bucescu

– A sosit!
– Cine-a sosit?
Noi pe nimeni n-am poftit!
– Toamna, iat-o! E aici!
– N-o vedem !
Nu știm ce zici!

– Bine,-atunci cine-a lăsat
coji de nuci în vârf de pat?
Sau, în prag,
plini de noroi,
pantofiorii cei mai noi?

Iar umbrela de ce-n soare
de trei zile și-o culoare stă,
să-mi spuneți, vreau să știu,
să îmi spuneți, vreau să știu!

– Fi’ndcă s-a făcut târziu!
– Și suntem copii cuminți!
Am dus singuri înapoi
vara,-acasă, la părinți!