Apune soarele-n văpăi
Şi înserarea, ca un val,
Pe subt rachiţile din deal
Se lasă-n linişte pe văi.

Coboară-ncovoiat la pod
Un biet pescar, de pe Siret,
Şi-n umbra sură pier încet
Pescar, şi apă, şi navod.

De jos, din ceaţa de pe prund,
Doi pescăruşi au apărut
Şi-n zbor îngemănat şi mut
Se duc spre bălţile din fund.

Închid pleoapele s-ascult…
De pacea largă leganat
Mi-adoarme sufletu-mpăcat.
Ca un copil ce-a plâns prea mult.