Noi am avut, cândva, o țară,
Am fost, cândva, și noi un neam;
Acum pământul ni-i afară;
În noi, o lacrimă pe’un ram.

Din rădăcini ne e puterea,
Și-n limba noastră, fără glas;
Purtăm în suflete durerea
Și țara ce ne-a mai rămas.

Păstrați-o vie, primenită
De jertfa celor sfinți, eroi,
Ca din vlăstare altoită
S-o facem țară înapoi.