ce mult îţi semăn mamă
cum cerul unei guri de rai
eşti fulg sub o năframă
uşoară ca un pai

nici grâul nici lumina
ca tine nu-s de sfinte
nici blestemată tina
ce-ţi plânge dinainte

ce mult îţi semăn mamă
din ghiocei ţi-e chipul
l-aş aşeza în ramă
dar plânge-n el nisipul

ce mult îţi semăn mamă
cerescul meu sărut
te rog nu lua în seamă
acest poem de lut

spune-mi, dragostea mea
auzi cum se frânge
lumina aceasta de zmeură caldă
de la tine la mine în sânge?

spune-mi, dragostea mea
auzi cum suspină
și se frânge în inima mea
făptura ta de lumină?

spune-mi, dragostea mea
spune-mi fără rețineri
de ce te frângi în inima mea
ca pâinea caldă a zilei de vineri?

spune-mi, dragostea mea
spune-mi cu șoapte de fragi
lumina-aceasta de toamnă
izvorăşte din inimi de magi?

spune-mi, dragostea mea
auzi cum se frânge
lumina aceasta de zmeură caldă
de la tine la mine în sânge?

ești ca o caisă coaptă
care abia așteaptă să fie culeasă
când te apleci îți iau foc pulpele
și lampa se aprinde, singură, în casă

ești ca o mânză
neatinsă de chingă
ca o livadă-n flăcări
ce nu vrea să se stingă

îţi apropii gura
ca şi când ai bea
toată zmeura de-o vară
strânsă-ntr-o cişmea

îţi apropii gura
şi vrei să rămâi
sus în cerul gurii
un fum de gutui

îţi apropii gura
sete lângă sete
buzele ţi-s fragede
şi vor să se-mbete

îţi apropii gura
buze fără grai
eu sunt mierea verii
furată din rai

îţi apropii gura
eu sunt mierea, iată
scoţi un singur vai
caldă,-nlăcrimată

îţi apropii gura
de a mea gură
ca şi când ai rosti
un vers din scriptură