Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuța mea: gradină
Cu flori, cu nuci și mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuță, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor și omenie
Şi cântec fără moarte!

O stea mi-atinge fața
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.

Vânt hulpav pom cuprinde
Și frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale brațe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot casca leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ți caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tu, iarbă, tot ai mamă?
De ai, de bună samă:
Atunci, când înverzești,
De ea îți amintești.

Tu, floare, tot ai mamă?
De ai, de bună samă:
Atunci când înflorești
De ea îți amintești.

Tu steauă, tot ai mamă?
De ai, de bună samă:
Atunci când te ivești,
De ea îți amintești.