Ţi-e chipul icoană sfântă,
Şi ţi-l iubesc precum un suvenir celest
De iasomie, flori-n păr, mărgăritare fine
Pe-un văl de inocență am să-l țes.

Rogu-te să-mi cânți o simfonie,
Şi poeți cânta-vor tainic și candid
Dând din a lor cuget și pornire
Înțelepciune și divin, ce suvenir celest...

Ţi-e chipul icoană sfântă,
Şi ţi-l iubesc precum un suvenir celest
De iasomie, flori-n păr, mărgăritare fine
Pe-un văl de inocență am să-l țes.

Ce suvenir celest…

Ți-s ochii verzi de-o lumină stranie,
Poetice visări îngână glasul tău
Cântarea doar cântării i se-nchină
Și tu de versuri franțuzești ești plină…

Negru ți-i părul mișcând degetele mele
Sufletul ți-e pierdut când fruntea ți-o sărut
De ce cântând te simt a mea atât de inocent?
De ce ți-s ochii atât de verzi?

simțiri și trăiri eu văd în a toamnei creație
îmi poartă pasul și mă creionează cu grație

tabloul colorat și viu, ce respiră
Iubire și nespusă adorare inspiră
simt natura ce mă cheamă și mă trimite…
e ca un joc scris în minte de cuvinte

învăluire de mireasmă și culoare
azi scriu și îți păstrez un vers, îl vom cânta oare?
cu sufletu-mi ce iubeste gingaș și celest,
cu sufletu-ți ce iubeste tainic și modest.

Se-aude se simte
se crede-n cuvinte
și-un vers singur e scris, copile,
azi vreau să-ți duc pașii spre călăuzire
să vezi cum e totul vis și-armonie

Se-aude se simte
se crede-n cuvinte
în cuvinte…

e pace, e soare
și-aievea trec norii
și uite o rază îmi zbate în piept
visează iubește și cântă cu drag pentru lume
cascade cu versuri în suflet și-n glas…