Etichetă: Creioane

Cântec de dor

No Comments

Versuri: Nichita Stănescu
Muzica: Mircea Bucescu

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

1+

Îți aduci aminte plaja?

No Comments

Versuri: Ana Blandiana
Muzica: Mircea Bucescu

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,

Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?

Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă

2+

Categories: Alte alea...

Tags: ,

Du-te, Soare, vino, Lună

No Comments

Versuri populare
Muzica:  Mircea Bucescu

Du-te, Soare, vino, Lună
Sânzienele îmbună,
Să le crească floarea – floare,
Galbenă, mirositoare,

Fetele să le adune,
Să le prindă în cunune,
Să pună la pălărie,
Floare pentru cununie,

Babele să le rostească,
Până-n toamnă să nuntească.

Du-te, Lună, vino, Soare,
Că tragem la-nsurătoare,
Cununile neursite,
Zac sub hornuri azvârlite.

2+

ce mult îti semăn mamă

No Comments

Versuri: Constantin Preda
Muzica: Mircea Bucescu

ce mult îţi semăn mamă
cum cerul unei guri de rai
eşti fulg sub o năframă
uşoară ca un pai

nici grâul nici lumina
ca tine nu-s de sfinte
nici blestemată tina
ce-ţi plânge dinainte

ce mult îţi semăn mamă
din ghiocei ţi-e chipul
l-aş aşeza în ramă
dar plânge-n el nisipul

ce mult îţi semăn mamă
cerescul meu sărut
te rog nu lua în seamă
acest poem de lut

2+

Dorința de la malul mării

No Comments

Versuri: Corina Mihaela Soare
Muzica: Mircea Bucescu

Aștept să-mi scrii la marea cea albastră,
Același loc pe unde am umblat,
Nisipul ne frigea și fuga noastră
Ne cuprindea în veșnicul păcat.

Aș vrea să-mi scrii dacă mai ești pe-acolo,
Nisipul umed a rămas la fel,
E verde și albastră marea noastră
Ca și destinul, unul paralel.

Și de mi-ai scrie voi citi finalul,
Ca un pastel necolorat pe mal
Și voi deschide cartea dintre valuri
Să-ți spun povestea… visul ilegal.

2+

Ești singură

No Comments

Versuri: Octavian Goga
Muzica: Mircea Bucescu

Ești singură astăzi, tu, inima mea,
Biserică veche-n ruină,
Sub bolta ta sfântă,-nnegrită de vremi,
Azi nici un drumeț nu se-nchină.

Esti singură astăzi – Pareţii-s bătrâni,
Nu-i cântec în stranele mute,
Icoanele-s șterse, şi nimenea nu-i
Altarul uitat să-l sărute.

Prin neguri arare s-abat amintiri
Lăcașul pierdut să şi-l vadă,
Şi fâlfâie tainic din aripa lor
Ca groaznice paseri de pradă.

Ducându-şi pierzarea, trec vifore-n drum,
Te zbuciumă-n goana păgână-
Şi tu ceri zadarnic un fulger răzleț
Să-ti năruie bolta bătrână!

2+

Categories: Alte alea...

Tags: ,

Rondelul Cărții

2 Comments

Versuri: Olguţa Luncașu Trifan
Muzica:  Mircea Bucescu

Cu foile îngălbenite
Ori pagini noi imaculate,
Ne însoțești prin lumi dorite,
De pasul nostru neumblate.

Ne povestești în seri cernite
Despre Preasfânta Trinitate,
Din foile îngălbenite
Ori pagini noi imaculate.

Tu ne ferești de căi greșite,
Ne-arăți Lumina cu dreptate,
Boabe de rouă revelate,
Din ochiul cerului primite,

Carte cu foi îngălbenite.

2+

Sonet de transformare a sufletului

No Comments

Versuri: Olguţa Luncașu Trifan
Muzica:  Mircea Bucescu

Nu poți zâmbi senin când mergi în piață,
Când porți urât și lași sub nori privirea,
Amară clipa, vocea ta, rostirea,
Posac și trist te simți ca o paiață.

Când crește-n tine blând cuvântul, firea
Și gândul rău dispare-n vânt și ceață,
Uitat să fie-n timp și pentru- o viață,
Atunci când drag ți-e totul, dai iubirea.

În suflet multe clipe vor să-ncapă,
Pe chipul tău lucește cald lumină,
Când dai – primești și chiar nimic nu-ți scapă,

Din lume-aduni curat, nu porți vreo vină.
Când uiți de reci cuțite, spadă, capă,
Privești voios și pacea-ți e divină!

1+