Ești singură astăzi, tu, inima mea,
Biserică veche-n ruină,
Sub bolta ta sfântă,-nnegrită de vremi,
Azi nici un drumeț nu se-nchină.

Esti singură astăzi – Pareţii-s bătrâni,
Nu-i cântec în stranele mute,
Icoanele-s șterse, şi nimenea nu-i
Altarul uitat să-l sărute.

Prin neguri arare s-abat amintiri
Lăcașul pierdut să şi-l vadă,
Şi fâlfâie tainic din aripa lor
Ca groaznice paseri de pradă.

Ducându-şi pierzarea, trec vifore-n drum,
Te zbuciumă-n goana păgână-
Şi tu ceri zadarnic un fulger răzleț
Să-ti năruie bolta bătrână!