Nu-ți spun “Adio”, te rog mai stai,
Copilărie, Colț din Rai!
Nu vreau să-ți spun “La revedere”,
Nici dacă anii îmi vor cere!

Sub poala cerului sihastru,
Niciunde nu-i atât albastru!
Nu-ți spun “Cu bine”, căci mai vreau
În brațele tale să stau.

Și dacă totuși, într-o noapte,
Tu ai să pleci, ca șoapta-n șoapte,

Nu pot rosti “La revedere”,
Căci te ador și n-am putere
Să mă despart de ghidușii,
De joc, de basm și poezii.

Nici “Bun rămas”… Uite-s cuminte!
Și te implor cu glas fierbinte,
Ca să mai zăbovești, de-ai vrea,
Măcar o viață! Ai putea?

Și-un bun lăcaș de nu-ți găsești,
Vino-napoi, de mă iubești!