Lerui, Doamne, ler
Numai flori de măr,

A pornit ca și-alte dăți, 
Prin troiene de nămeți, 
Ieri așa cam pe la toacă, 
Cu mustăți de promoroacă, 
A pornit hoinar la drum, 
Și-i deja pe-aproape-acum, 
A pornit copiii spun, 
De departe, Moș Crăciun.

Moș Crăciun cu barba albă, 
Vino’n noaptea asta dalbă, 
Chiar dacă e greu și ger 
Adu-ni-l pe Lerui-Ler. 
Vino și la casa noastră 
Și ne bate la fereastră, 
Vin bătrâne’n fapt de sară, 
Și la cei plecați din Țară.

Moșule cu zâmbet drag, 
Vino și la mine-n prag. 
Și te rog să nu-mi aduci, 
Nici stafide și nici nuci. 
Roșcove și jucării, 
Să le ții pentru copii. 
Mie Moș Crăciun îți cer, 
Să-mi aduci un colț de cer,

Ca să-mi treacă dorul, dară
De îndepărtata-mi Țară. 
Moș Crăciun te rog mai adă, 
Doar un bulgăr de zăpadă. 
Bulgăraș de albă nea, 
Să-l lipesc pe fața mea, 
Obrajii să-l încălzească, 
Lacrimile să-l topească

Lerui, Doamne, ler
Din susul de cer…

Moș Crăciune, Moș Crăciun, 
Ași mai vrea ceva să-ți spun. 
Înainte de-a veni, 
Treci la mândra într-o zi. 
Și din părul ei bălai, 
O șuviță tu să-i tai. 
Și să mi-o aduci apoi, 
Când ai să ajungi la noi.

Moș Crăciun și de-ai putea, 
Încă aș mai vrea ceva. 
Și te rog, te rog în șoapte, 
Cel puțin pentru o noapte, 
Pentru noaptea de Crăciun, 
Moșule cu zâmbet bun, 
Ca’n povesti, pe-un nor de pară, 
Adă-ne, întreaga Țară…