Cerul și-a deschis soborul
– Lerui, Doamne, Ler –
au pornit cu plugușorul
îngerii prin cer.

Merg cu pluguri de oglindă
și de giuvaier,
toți luceferii colindă
– Lerui, Doamne, Ler –

Vântul suflă cu lumină
– Lerui, Doamne, Ler –
în buhai de lună plină
legănat în ger.

Patru heruvimi cu glugă
Albă de oier
sub ferești colinde’ndrugă,
– Lerui, Doamne, Ler –

N-au venit cu grâu la poartă,
ci au rupt din ger
stele mari ca să le’mpartă,
– Lerui, Doamne, Ler –

Și-n Florar de roade grele,
– Lerui, Doamne, Ler –
va fi câmpul cer de stele
tolănit sub cer…

Numai tu aștepți în tindă,
– Lerui, Doamne, Ler –
suflete ce n’ai colindă
și nu știi Prier.

Nici un cântec alb nu vine
fâlfâind mister,
cu o stea și pentru tine,
– Lerui, Doamne, Ler –