Pân’ și frunza cea pestriță
Tot mai are o codiţă.

Păpădii, le suflă vântul,
Fulg cu fulg, pe tot pământul.

Dar el n-are – ce să strice? –
Nici motor şi nici elice.

Fulguleţ!
De-aici, să-i ceri,
Nu mai pleacă nicăieri.

  El, e-aşa, precum un vis
Ce ferestre a deschis

Undeva… spre-o nouă zare.
E o veste… albă tare!

Ca un gând: s-a şi topit,
De cumva nu l-ai zărit!

Ori motiv de bucurie
Când l-ai prins… în Poezie.