Ici și colo câte-o floare –
Ultimele crizanteme –
Tainic poartă-n modestia
Lor, pe creștet, diademe.

Câte-un arbore, de pază
Făcând de-ani și ani de zile,
Răsfoiește, uimit tare,
Cartea veche… cu noi file.

Țepi de-argint au toți aricii,
Chiar ascunși de iarna rece
In căsuțele pădurii;
Luna și prin geamuri trece.

– Ia te uită! Cum iți pare?
Nu-i grozav? și-a zis, semeț.
Cu-a așa nimb pe dinafară,
Unde mai e… Fulguleț?