„Și cu bune, și cu rele,
Viața mea-i o Poezie!”,
Zise Fulguleț, croindu-și
Drum prin alba galaxie.

“Cu fulgi mari, sau cu fulgi mici,
E frumoasă-orice ninsoare,
Ochii dacă îi deschizi
Spre cereasca ei splendoare!”.

Și-uite-așa-și făcea el sieși
Mult curaj să își ia zborul
Spre pământ, unde copiii,
Alți și alți, îi duceau dorul.

Ce-ai tu, Fulguleț, în suflet?
Din ce viu poem deșiri,
La lumina a vechi stele,
Firu’-atâtor… noi iubiri?

Fulguleţ nu va răspiunde
La-ntrebare niciodată,
Viaţa lui e-o poezie,
Căci iubeşte lumea toată!