Am cusut pe ie macii toți în floare 
Spicele de grâu scăldate în soare, 
Hora bătrânească ce o știau moșii 
Dimineața pură când cântau cocoșii!

Piscul unui munte albit de speranță, 
Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, 
Aripa de vultur și zboru-ndrăzneț, 
Steagul arborat de un vis semeț!

Am cusut pe ie, zâmbet de copil, 
Doina din străbuni ce încă o știu, 
Un altar de brazi, cu vârful spre cer 
Și un ceas de taină, când încă mai sper.

Ia am s-o-mbrac ea îmi este portul, 
Când îmi petrec Moșii am să cos și ortul,

Lacrimi am cusut, când mi-a fost mai greu 
Și un pumn de țărnă chiar din trupul meu, 
Sângele vărsat de ai mei strămoși, 
Anii tinereții calzi și luminoși!

Am cusut icoana Sfintelor Fecioare, 
Când primeau Lumină parcă-n calendare, 
Smirna parfumată din tei înfloriți 
Mâinile trudite pentru cei munciți…

Sufletul și ruga în genunchiul minții 
Cum ne-au învățat de mici Părinții, 
Talpa și opinca, plină de sudoare, 
Sora mea și Prutul ce încă mă doare!

Vămile să trecem înspre veșnicie 
Cu făclii speranțe aprinse pe ie!