Fată dragă, pune-ţi ie,
Şi cinstește-o prin purtare,
Nu-i un moft, e-o datorie
Şi o clipă de-nchinare.

Au purtat-o și străbunii
Când plecau la liturghie,
Are-n ea gustul țărânii
Şi-al iubirii de moșie.

Au cusut în pânza deasă
Greu, cu sufletu-n litanii
Şi în lacrimă pioasă
Au albit aceste danii.

Semne magice, discrete,
Doruri prinse-n fir de ață
Parcă-s tainice versete,
Plâns și slavă pentru viață.

Erminii prin acul vremii,
Cruce, floare, frunză, ram,
Tu de-mbraci haina luminii
Porți icoana unui neam.

Prețuiește-o! Este sacră!
Şi în strai de sărbătoare
Tu colindă lumea toată,
Dă de veste la hotare

Şi româncele-s frumoase
Şi au fost și vor mai fi,
Sânzâiene luminoase
Îmbrăcate-n mândre ii.

Că româncele-s frumoase
Şi c-au fost și vor mai fi,
Sânzâiene luminoase
Îmbrăcate-n mândre ii.