Doi omeni se-ndreptau către noroc,
Dar fiecare cu o altă minte:
Unul din ei stătea pândind pe loc,
Cellalt fugea să-i iasă ’nainte.

Și n-au avut la urmă nicio parte.
Îl cați? L-aștepți. El nicăierea nu-i:
Norocul întâlnit-a, hăt departe,
Pe unul ce-și cătă de drumul lui.