Nu poți zâmbi senin când mergi în piață,
Când porți urât și lași sub nori privirea,
Amară clipa, vocea ta, rostirea,
Posac și trist te simți ca o paiață.

Când crește-n tine blând cuvântul, firea
Și gândul rău dispare-n vânt și ceață,
Uitat să fie-n timp și pentru- o viață,
Atunci când drag ți-e totul, dai iubirea.

În suflet multe clipe vor să-ncapă,
Pe chipul tău lucește cald lumină,
Când dai – primești și chiar nimic nu-ți scapă,

Din lume-aduni curat, nu porți vreo vină.
Când uiți de reci cuțite, spadă, capă,
Privești voios și pacea-ți e divină!