O floare de păpădie
visează la mai mult de o mie
de zboruri către lună
și prin soare-napoi…

Ba, visează câteodată că oameni ca noi,
ca mine și ca tine, cu inimile pline
de fulgi nenumiți ‘de zăpadă’,
o să-și cânte bucuria înfloririi
în stradă!

Tu nu știi,
dar păpădiile nu se pot scutura
dacă o inimă mică nu își suflă
toată dragostea sa
peste părul lor necăjit de o adiere de vânt
în trecere pe la mijlocul prieteniei
dintre cer…
dintre cer și pământ…