Ce minunat e Domnul,
Ce minunat e omul,
Ce minunat e Domnul,
Ce minunat e omul,

Ce minunat e omul, cu darurile sale
Primite-n clipa sfântă când a pornit pe cale,
Când află de-unde vine și către ce se-ndreaptă,
Ce minunat e Domnul
în mintea înțeleaptă.

Ce minunată-i mâna, unealtă când se cere
Când fiilor, pe frunte, le dă o mângâiere
Când după truda zilei, se duce la culcare
Ce minunat e Domnul
în vrednica lucrare.

Ce minunat e glasul, ori molcom, ori puternic
Când sufletul prin cântec, îl face mai cucernic,
Şi inima întoarce spre cel ce a dat har
Ce minunat e Domnul
în oameni iar și iar