Lăutarul

26 februarie 2019 admin 4 Comments

Versuri: Octavian Goga
Muzica: Mircea Bucescu

Dezgroapă, moșnege, cu mâinile-n tremur,
Comoara ta veche de jale…
Tu porți ferecate durerile noastre
În vaierul strunelor tale.
În ele-ngropat-au străbunii cucernici
Credința visării deșarte,
Și-n graiul lor plânge și n-are repaus.
Amarul nădejdilor moarte.

Se-ntinde, se-ndoaie si tremură arcul,
Iar lemnul prelung se-nfioară
Când două mărgele, ca mirul de limpezi,
Din gene se scurg pe vioară,
…Ne cântă bătrânul… – cărunta pleoapă
O vezi cum povara-și frământă…
Cum mâna lui cade… i-alunecă arcul…
Mai cântă lăutare, mai cântă…

S-a stinge și roua pleoapelor noastre,
Și ochii lumina și-or frânge,
Ci, strâns cetluită de marmura vremii
Cântarea ta vecinic va plânge.
Pe aripi de vânturi trăi-va pribeagă
Oftarea ta sfântă, moșnege,
De jalea-i răzleață va plânge amurgul
Și plânge-vor frații de-o lege.

Când soarele mândru din nori va purcede
Văzduhul senin să-ntretaie,
Aprinsă scânteia ascunselor doruri
Va arde cu munți de văpaie.
Un vifor năpraznic cu brațe de flăcări,
Topi-va în goana lor cruntă,
Din jalea răzleață a strunelor tale
Măreață cântare de nuntă!