Nu mă iubi, sunt numai o părere
Născută între lacrimă și cânt,
O umbră între vorbă și tăcere,
Acuma sunt – acuma, numai sunt.

Azi vin cu prima negură de seară
Și mâine plec și nu-ți va fi ușor…
Iți las o coardă ruptă de chitară
Din sufletul meu rupt de drum si dor.

Veni-voi cu o lacrimă de rouă
La ora când vei crede mai puțin
Dar nu uita povestea nu e nouă
Sunt veșnic trubadurul pelerin.

Mi-e viața o perpetuă paradă
Întoarcerea – plecare e mereu
Din maci spre crizanteme de zăpadă…
Nu mă certa, eu nu sunt nici al meu.

Și nu uita, sunt numai o părere
Nu mă iubi și totuși când și când
Așteaptă-mă la margini de tăcere
Să vin cu flori de rouă dintr-un cânt…