Trăiesc cu visul de a mă fi iubit cândva,
Acum nu te mai doare
tristeţea, disperarea mea
Şi-mi caut alinare
Şi orice gând purtat de dor
Ce naşte din ruine colindă lumea visător
Te vrea numai pe tine.
Rătăcitor, în drumul tău
Tu nu-nţelegi iubirea
Şi-ai vrea să crezi că eşti un zeu
Şi-ţi cauţi nemurirea,
Dar cum poţi să trăieşti aşa?
Când veșnic-universul
În viaţa lui de mii de ani ne desluşeşte sensul, |
Şi ne arătă cum pe noi toţi ne iubeşte
Şi-n fiecare clipă doar lumină dăruieşte.
Şi ştie de durerea mea
Inima mi-o cunoaşte,
Mă îmbrătişează ocrotitor în fiecare noapte,
Şi dintr-un suflet neobosit
Un cânt străvechi suspină,
L-aud şoptit, aproape stins
Şi dorul mi-l alină.
Din stelele perechi, perechi
Îmi face o cunună
Şi imi promite că pe veci
Cu mine-o să rămână..
|
Lasă un răspuns