Nimenea nu le deschise,
Deși Maica,-n ceas târziu,
Se ruga, de-o odăiță,
C-avea-n pântece un Fiu.

Dar, silită, Maica blândă,
Să găsească alt lăcaș,
Îl află pe-un pat de paie,
În staul, lângă oraș.

Oi și vaci, cătând spre Dânsa,
Cu suflarea lor fierbinte,
O lăsară pe Maria
Lăcrimând, fără cuvinte.

 Însă,-n sufletul ei, rugă
Maica înălța, cu drag,
Pentru-acei ce n-o primiră
Nici măcar până în prag.

Pentru ei, avea, pe Fiul,
Să Îl nască-n Noaptea Mare,
Pentru ei, trimis-a Domnul
Astă veste și cântare.