Rătăcitor, în drumul tău
Tu nu-nţelegi iubirea
Şi-ai vrea să crezi că eşti un zeu
Şi-ţi cauţi nemurirea,
Dar cum poţi să trăieşti aşa?
Când veșnic-universul
În viaţa lui de mii de ani ne desluşeşte sensul,

Şi ne arătă cum pe noi toţi ne iubeşte
Şi-n fiecare clipă doar lumină dăruieşte.
Şi ştie de durerea mea
Inima mi-o cunoaşte,
Mă îmbrătişează ocrotitor în fiecare noapte,

Şi dintr-un suflet neobosit
Un cânt străvechi suspină,
L-aud şoptit, aproape stins
Şi dorul mi-l alină.
Din stelele perechi, perechi
Îmi face o cunună
Şi imi promite că pe veci
Cu mine-o să rămână..

Clipe-n seară, dor şi iele
Se duc gândurile mele,
Vin cu mine şi cu vin
Toate-s gri și e puțin.

Zboară…, zboară…, tristă ea…
Îmi tresare inima,
Ce mai tremur şi ce zor
Doar un ceai şi-apoi cobor.

Mă trezesc din vis oftat
Nu ştiam când ai plecat,
Şi mai vreau să te ating
Să văd ochii tăi iubind

Doar iluzii peste foc
Îmi aduc nenoroc.
Te-am cules de pe o ie
Erai semn de poezie,

Cântec blând pierdut în vânt
Erai vraja, nu cuvânt.
Şi te-aş prinde într-o zi
Să te leg la temelii,

Să nu știe nimenea
Unde e iubirea mea,
Să te cânt, să te descânt
Să-mi fii vrajă şi cuvânt.