Copile, ninge astăzi liniștit,
Din vremuri ce tu nu le-ai apucat,
Când, din cuvinte vii, s-a zămislit
Acest poem al Iernii minunat

De aripi albe, iar se umple zarea,
Și sufletul devine mai ușor,
E timpu’ acum, să afli cum ninsoarea,
Trimite vești din ceruri, tuturor…

E cerul plin de fulgi ce strălucesc,
În dansul lor pe raze de lumină,
Și-n inimi calde, toți se regăsesc,
Primind pe Cel ce-n taină o să vină.

Și tu, ca orice suflet, te-ai născut
A doua oară,-n ieslea cea curată,
Când mama ta în brațe te-a ținut
Și ți-a cântat colinde de-altădată…

Hai lerui ler și  flori de nea,
Hai lerui ler, în lumea mea…

Hai lerui ler și  flori de nea,
Hai lerui ler, în lumea ta. 

Oprește-te din joacă pentru-o clipă,
C-un fulg de nea mirarea ți-o împarte,
Și, de-o să simți pe umăr o aripă,
Să știi că e un înger de departe.

De-ți este cald acum și-ți este bine,
De poți să ții în mâini o jucărie,
E pentru că un înger, lângă tine,
Ajunse iar, la ceas de bucurie…