– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vântul rău le-a scuturat
Și le-mprăștie prin sat.

Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Și coboară-ncetişor…
– Oare-a nins?

E un fulg și-i cel dintâi
Și aduce-n vânt, ninsoare,
Drumuri albe peste văi,
Râs curat în ochii tăi,
Sănioare, Zurgălăi…

Picii plâng, căci vor la buna.
Nici nu văd când înspre ei
Se îndreapt-un moș cu plete:
– Încotro, măi voinicei?

V-ați pornit cu colindatul?
Hai, luați-mă cu voi.
Da-ți mânuțele încoace.
Să pornim la pas vioi.