E vara, iar, stăpână peste toate,
Regină e a serii-nmiresmate,
A razelor ce-mbracă-n aur zarea,
Când pescărușii duc pe aripi marea.

E vara un liman al bucuriei,
Ce porți deschide, larg, copilăriei,
Cu dor în suflet și cu flori în plete,
În jocul ei se prind băieți și fete.

Desculți ca-ntr-o grădină fermecată,
Dansăm, toți, valsul verii înc-o dată,
Nimic din  dansul lin nu ne oprește,
Nici Luna ce prin ramuri ne privește.

E vara iar stăpână peste vreme,
Când greieri cântă, nimeni nu se teme
Că toamna o să își arate chipul,
Azi iarba este verde, cald nisipul.

Doar scurte ploi ce mai deschid umbrele
Și răcoresc livezi cu ramuri grele,
Ori lanuri  ce se-ntrec în spice coapte,
Izvor de cântec vara-i, zi și noapte.

 În valsul nostru stelele se-adună
Și florile dansează împreună,
Împrăștiind parfumul dulce-al verii
În ceasul dimineții și-ntr-al serii.