Copilăria-ncepe cu “A fost odată”
Și niciodată ea nu se sfârșește,
Copilăria e o carte minunată,
Pe care fiecare o răsfoiește.

Ea are chipul fraged ca o floare
Şi-n ochii-i mari, un licăr, zi de zi…
Copilăria-i vârsta cu mult soare,
Ce-ți luminează drumu-oriunde-ai fi.

În inimă, de porți copilăria,
N-ai cum, prin viață, să te rătăcești,
Ea iți arată undei bucuria
Şi cum să faci, ca singur, s-o găsești.

Copilăria nu-i doar o poveste,
Nici zmeul, printre nori, pierdut odată,
Nu-i nici zăpadă albă de pe creste,
Ce încă strălucirea își arată.

Copilăria este e minune,
Un adevăr între atâtea vise,
E lumea-n care toate pot fi bune,
E cerul nou, al inimii deschise.

Dar mai ușor iți este împreună
Cu-acei cu care poți mereu cânta,
Cu-acei ce te vor ține strâns de mână,
Când vântu-n fila vremii va sufla.

Am mai crescut c-un an și c-o păpușă
Cu un ghiozdan, ce-așteaptă lângă ușă,
Am mai crescut c-un tort de ciocolată
Și-un volănaș la rochia purtată.

Am mai crescut c-un vis, c-o poezie,
Ce-am așternut-o astăzi pe hârtie,
Cu o vacanță plină de culori,
Cu cea mai parfumată dintre flori see.

De ziua mea,
Am invitat, să știi,
Câțiva colegi și multe, multe jucării,
Am invitat prințese în calești,
Și cavaleri din cartea cu povești.

Am mai crescut c-o dulce amintire,
C-un semn uitat în cartea de citire,
C-o cifră, o mirare,-un înțeles
C-o întrebare pusă tot mai des

Am mai crescut c-o notă-n portativ,
Cu un secret, o grijă, un motiv,
C-un an de fantezii copilărești,
Cu un jurnal, ce, poate,-ai să-l citești…

Am invitat pisici aristocrate,
Dalmațienii toți, pe numărate
Și Mary Poppins, însăși, va vani!
Dar tu Micuțe Prinț unde vei fi?,
Dar tu Micuțe Prinț unde vei fi?…

Ciufulită dimineață –
o privesc zâmbind, cu drag:
chipul ăsta de paiață
somnoroasă
nu ți-i drag?

Cămășuța ei de frunze,
șifonată și lălâie,
dezvelind genunchii mici
cu aromă
de lămâie?

Când o văd așa-nsorită,
mie mi se face dor
de căsuța zgribulită
din curtea
bunicilor

De toți merii și cireșii
Prevestind în primăvară
rodnica adolescență –
eu copil,
întâia oară

Știi tu,
unde se adună licuricii
să pună la cale
un plan iscusit pentru luminarea
potecuțelor inimii tale.

Unde spiridușii din povești
se îngrămădesc să culeagă idei
pentru cum să-l crească mai departe
pe copilul pitulat printre ei.

Copilăria rămâne
unde se simte mai bine,
unde e liberă să cânte,

Unde florile țes, din culori înrourate,
perdele
la fereastra ochilor înălțându-se
tot mai mult către stele.

O copilărie nu trăiește într-o cutie,
printre nostalgii și flori presate,
ci acolo unde există
și vor exista
suflete curate.

să se joace,
să iubească mult,
pe oricine…