Copilăria-ncepe cu “A fost odată”
Și niciodată ea nu se sfârșește,
Copilăria e o carte minunată,
Pe care fiecare o răsfoiește.

Ea are chipul fraged ca o floare
Şi-n ochii-i mari, un licăr, zi de zi…
Copilăria-i vârsta cu mult soare,
Ce-ți luminează drumu-oriunde-ai fi.

În inimă, de porți copilăria,
N-ai cum, prin viață, să te rătăcești,
Ea iți arată undei bucuria
Şi cum să faci, ca singur, s-o găsești.

Copilăria nu-i doar o poveste,
Nici zmeul, printre nori, pierdut odată,
Nu-i nici zăpadă albă de pe creste,
Ce încă strălucirea își arată.

Copilăria este e minune,
Un adevăr între atâtea vise,
E lumea-n care toate pot fi bune,
E cerul nou, al inimii deschise.

Dar mai ușor iți este împreună
Cu-acei cu care poți mereu cânta,
Cu-acei ce te vor ține strâns de mână,
Când vântu-n fila vremii va sufla.