Nu-i pe lume om frumos
Ca românul rușinos!
Măi române, măi frățâne,
Ce ai tu de la rușine?!
Că păgânul tot mai rău,
Mai rău urcă-n capul tău;

Nu-i pe lume om blajin
Ca românul cel creștin
Măi române și măi frate.
Ce câștigi din bunătate?!
Cine-a vrut, cine-a poftit
Zilele ți-a otrăvit!

Cât îi lumea Domnului
Răbdător ca tine nu-i!
Măi române, frățioare,
Din răbdare ce ai oare?!
Decât lanțul vechi pe os,
Decât timpul scorburos!

Cât îi lumea-n lung și-n lat
Om mai pașnic n-am aflat!
Măi române, măi creștine,
Că ești pașnic este bine!
Dar tu mori și eu tot mor.
Ce-avem noi din pace