Fii și piatra ce-și găsește
În ea liniștea adâncă…

Fii și malul ce se-arată
Unui ochi în depărtare,

Fii și barca ce cutează
Înspre cea din urmă zare…

  Dar nu uita sa afli cine ești,
Când, în oglinda vârstei, azi privești!

Dar nu uita să crești și să devii
Acel ce ți-ai dori, cândva, să fii!

Fii și dorul ce își află
Împlinirea în alt dor,

Fii și singur, tu cu tine,
Cât ești încă-al tuturor…

Fii și clipa ce își lasă
Toată zestrea veșniciei,

Fii și Clopotul durerii,
Fii și Oda Bucuriei.