– De ce scriu mereu?
Fiindcă acesta e jocul meu.

Așa cum tu îți iei jucăriile, creezi o lume
și chiui de bucurie,
așa așez și eu cuvintele pe hârtie.

Mi-ar fi plăcut foarte mult să știu să mă joc
cu notele muzicale,
să creez ode Bucuriei… sau simfonii,
dar nu mă pricep, deci, pe portativele foilor mele
potrivesc în tăcere cuvinte zglobii.

Uneori își aleg singure înfățișare de flori,
alteori de spiriduși năzdrăvani,
câteodată sunt zâne, sau uriași încărcați
de comori și de ani.

Până și pe mine mă păcălesc –
de aceea, de foarte multe ori mă trezesc
dimineața devreme,
înainte ca lumea din somn să se scoale,

Pentru că trebuie să aflu neapărat
ce mai pun azi cuvintele mele la cale ?