Noi suntem mulți: e codrul plin
De noi, e plin muntele tot,
În șiruri crucile se țin
Pe gropi ce nu le mai socot.

Noi suntem mulți: de vrei să știi,
Poftește-n sate pe la noi
Unde o spuză de copii
Rămasu-ne-au flămânzi și goi.

Dar, cum suntem din moși strămoși
Deprinși tot cu aceiași sorți,
Ne-am dus la moarte bucuroși;
Și nu vă cerem, nu vă cerem alte morți,
Alte morți.

Români am fost când am luptat,
Până la urmă neclintit:
Creștini suntem, căci am iertat,
Dormind acuma liniștit.

Și, după câte le-am făcut,
Noi mai simțim un singur dor:
Al celor care s-au trecut
Și n-au văzut isprava lor.

Și, unde-am fost tot ce v-am fost
Când ne-am făcut al vieții rost,
În rugăciunea voastră frați,
În rugăciunea, rugăciunea voastră frați,
Nu ne uitați, nu ne uitați!…