Când începe o dimineață?

Când se rupe firul negru de ață
pe care luna încearcă să înșire prea multe
stele,
pentru a se lăuda mării, în zori,
cu cele mai strălucitoare
mărgele.

O dimineață-ncepe  când nimeni nu se așteaptă
ca un soare – care nu are picioare
să cadă pe treaptă;
fără să-și frângă vreo rază
până
înspre
după
amiază.

Așa începe o dimineață…

Așa începe o dimineață:

Cu o floare care se spală pe față,
suflecându-și petalele colorate
până la înverzitele
coate

Și cu o vrăbiuță care se minunează
de faptul că lumea niciodată nu-i trează
când ea își execută săritura dintâi
din corcoduș în cais și din cireș
în gutui.

Așa începe o dimineață…

Important, până la urmă,
este că dimineața’ncepe  oricum
și că, din calea frumuseții ei,
nu se poate fugi
nicidecum.