Cea mai sensibilă floare
eu cred că-i aceea pe care o doare
gândul că nimeni nu o iubește –
ea stă pitită printre flori
și vorbește:

Hei, drumețe,
ai la tine vreun leac de tristețe?

Nu m-a auzit, nu-i nimic,
altă dată nu îi mai zic!

Pe mine, nimeni nu o să poată
să mă strângă în brațe vreodată!

Oare, de n-aș avea nici un spin,
asta m-ar durea mai puțin?
–––
De mâine, nu mă mai ofilesc
pentru toate câte mă necăjesc!

Gata, surioarelor, la culcare,
eu rămân să privesc Carul Mare!