Avem o țară unde-au stăpânit odată
Vitejii daci, bărbați nemuritori.
Și unde stau de veacuri laolaltă,
Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.

Avem troițe sfinte,-altare și icoane
Și candeli ard cu mii de pâlpâiri;
Avem atâtea lacrimi și prigoane 
Că ne e plin pământul de martiri.

Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul 
Pe cel ce-a stat Ortodoxiei scut; 
Și azi de-l vom chema să-nfrângă răul,
Va răsturna cinci veacuri de pământ.

Avem pe Brâncoveanu pildă tare, 
Căci pruncii lui sub sabie-au căzut; 
Ca să păzească fără de schimbare 
Credința dreaptă-n care s-au născut.

Avem Ardealul sfânt, pământul răstignirii,
Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;
Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii,
Pe Horia tras pe roată pentru neam.

Azi iarăși te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce,
Ardeal cu trei culori împodobit;
Scriind deasupra vina ta cu sânge, 
Precum că, România ai iubit.

Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte 
Și aruncați în groapă neștiuți; 
Dar astăzi dând pământul la o parte 
Ies moaște sfinte-n zeghe și ies mulți.

E jertfa lor de veacuri mărturia 
Ce strigă din morminte pân’ la noi: 
Să apărăm cu râvnă România 
Acest pământ, de Sfinți și de eroi!