– Îmi doresc să înfloresc o floare,
O floare, cu multă culoare,
Care să știe,
Să plângă de bucurie.

– Bună, sunt un bobocel poznaș,
– Bună, sunt un copilaș!
– Drag copilaș, oare n-ai vrea,
Să-nflorești o  floricea?
Cu privirea ta,
Cu privirea ta…

Am crescut, m-am făcut mare,
Un tătic mi-a cerut o floare,
Pruncul său tare-și dorea
S-o aibă de ziua sa,
Iar un zmeu
Mi-a cerut să-i dau bobocelul meu…

– Oare te-ai gândit vreodată:
Acea floare de cine-a fost luată?
– A luat-o nenea zmeu,
Să îi dea fiului său…
Te miri ce…,
– Ce?
– O floare!

– Îmi doresc să înfloresc o floare,
O floare, cu multă culoare,
Care să știe,
Să plângă de bucurie.

– Îmi doresc să înfloresc o floare,
O floare, cu multă culoare,
Care să știe,
Să plângă de bucuri…,
Să plângă de bucuri…,
Să plângă de bucurie!