Credeam că secretul acesta
nu va fi dezvăluit niciodată
Ei bine, cuvântul bucurie l’a inventat,
ce poveste, o fată.
Dar nu l’a inventat pe loc, ci în timp,
cum stătea posacă la fereastra lumii
și privea anotimp după anotimp
Așa a văzut
că primăvara nu toți oamenii înfloresc,
ci doar aceia care iubesc,
Apoi că vara nu e nici-când pe sfârșite
de uiți să dai uitării amintiri fericite.

Că toamna e atât de ciudată,
încât îndeasă roadele grele
în coșurile ticsite
ale culegătorilor de lumină din stele.
Cât despre iarnă…
Când și-a așternut zăpada ei
pe străzile de hârtie,
fata nu a mai putut să fie tristă,
s-a suit clopoțel în săniuța gândului
și a strigat: Bucurie!