Leru-i ler, leru-i ler, ram de rug și de ger Adu-mi pe scări de mătase, din cer Colinde cu-al nașterii-nstelate mister Vino-mi în prag, vino-mi în prag Colindătorule drag
Dacă ești, cum te cred, om al colindelor bun Ad-o pe Maria ta să nască la mine în fân Irozii din preajmă i-am alungat Iar pruncul se va naște, cum e, preacurat
Vino-mi în prag, cu bucurie să-mi vii Am alături, dragi nepoți și copii Și cântă-mi ca demult, în mirificul ger Colindu’-același leru-i ler, leru-i ler
Leru-i ler, leru-i ler, ram de rug și de ger Adu-mi pe scări de mătase, din cer Colinde cu-al nașterii-nstelate mister Vino-mi în prag, vino-mi în prag Colindătorule drag
|
De nu știi un colind, dacă-n timp l-ai uitat Vom scrie un altul adevărat Dictat de străbunii ce-au murit în război Dar care-s aici, împreună cu noi
Colindă-mă bunule colindător Ești copil sau bătrân, ești din soare sau nor Înger argintat, cu aripi de cocor Fă-ți la mine în casă popasul de zbor ~~~ Vino cu anul, precum știi n-am zăvor La poarta deschisă e umplut un ulcior Să bei vin din el, aromat, gălbior Și ca vinul s-ajungă, să nu-mbete rebel Eu sufletul meu l-am turnat peste el
Leru-i ler, leru-i ler, ram de rug și de ger Sunt case prea multe încuiate de ger E timpul să cadă, ca zăpada, din cer Înstelatul mister, leru-i ler…
|
Lasă un răspuns