Suntem mici, așa de mici
Într-o lume-așa de mare,
Ca un fulg și-un licurici
Puși în față de-o-ntâmplare

Două fire de lumină,
Cât s-agăți de ele-un glob,
Doi prieteni fără vină
Rotind ultimul scrânciob.

Prietenie, ce poezie,
Prietenie, vis îndrăzneț

Fulg naiv și gâză-n noapte,
Suim raze mână-n mână,
S-aruncăm un pumn de șoapte
În fântâna de pe Lună.

Poate că o poezie
E-un bănuț de aur sfânt,
Ce ajunge, nu se știe
Cum, ‘napoi, tot pe pământ,
Înapoi, tot pe pământ.

Prietenie, ce bucurie,
Prietenie, tu nu ai preț!