O frumusețe ce te-nfioară
E dimineața de primăvară:
Azi se deschide floarea plăpândă,
Ușor atinsă de-o rază blândă.

Pomii se-adună pe mal de ape,
Azurul este tot mai aproape,
Ca-ntr-o oglindă, flori de nicicând
Își află chipul senin pe rând.

Aduc din zare veștile bune,
Vesele păsări le pun pe strune,
E-un cuib văzduhul, de armonii,
Ce umple-atâtea inimi pustii.

Pământul pare că se descalță,
Pe trepte albe, spre cer se-nalță,
La-ndemnul vieții, flori mii, în zbor,
Încep, suave, un vals al lor.

Fir roz și verde, întreaga fire
Țese-n cămașa ei de iubire,
Pe care-o poartă prin lume iară,
Oriunde-n suflet e primăvară.

Vântul adie frunzele toate,
Ecoul dulce prin crâng răzbate,
Un strop de rouă, devreme,-n zori,
E universul plin de culori.