Sosește-n lume Primăvara,
În calea ei presară flori,
Iar cerul inimii se umple
De rândunele și cocori.

Pe boltă, raze aurite
Văzduhu-l scaldă în lumină
Și stele abia-înmugurite
Se furișează prin grădină.

– De unde vii, tu, Primăvară,
Pământului să îi dai viață?
De unde raza ta fierbinte
Prin cel din urmă scut de gheață?

– Eu vin din zarea nesfârșită,
Din Inima cea pururi vie,
În care totul este cântec
Și zbor și vers și bucurie.

Sosesc, cu păsări călătoare,
Speranțe noi și vise, mii,
Copiii râd, se joacă-n soare;
Cei mari sunt, astăzi, iar copii.

Pe chipul lumii se zărește
Un zâmbet cald, liniștitor,
Și-n suflete se răspândește
Parfumul primului fior: