Pe o pernă cu verdeață,
De lumină tulburată,
Cască leneș o brândușă
În corola-i parfumată.

Vioreaua nu-i nici astăzi
Prea vioaie la oglindă
Somnul dulce iar încearcă
Cu un vis frumos s-o prindă.

Împrejuru-i, ghiocei,
Toți cu capul în pământ,
Scutură din clopoței,
Ușurel mustrați de vânt,

Treaba-i multă în natură
Nu se stă, nu se visează!
Când deschid copiii ochii
Primăvara-i de mult trează.

Raza soarelui deschide
Largi ferestre printre nori
Ca să vezi că munca-ncepe
Pretutindeni, de cu zori.

Altfel ar rămâne visul
Nopților de iarnă, sure,
Și-al copacilor plângând,
Fără haine, în pădure.