Ultima ninsoare-a prins să cearnă
Fulgul moale-a sărutat tăpșanul,
Mamă, când nici nu-împlinisem anul
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.

Mi-ai purtat mânuța peste nea
Ca să simt că-i moale, și e bună
Și-ai privit cu mine împreună
Țurțurii ca un tăiș de stea.

Toate anotimpurile-apoi
Rând pe rând le-ai colindat cu mine
Ca să-învăț mai iute și mai bine
Mândrele priveliști de la noi.

Și-n căsuța minții să încapă
Bogăția atâtor înțelesuri,
Câte sălcii se răsfrâng în ape,
Câte spice se îndoaie-n șesuri.

Tu, întâia mea învățătoare
Cu povețe drepte calea-mi sameni
Și mă-îndemni spre dragoste de oameni
Ca spre cel mai drept dintre izvoare.

Aș dori să te iubesc mereu,
Să-ți mângâi cu mâna mea cea mică
Bluza mirosind a levănțică,
Mamă, când mă strângi la pieptul tău.

Ultima ninsoare-a prins să cearnă
Fulgul moale-a sărutat tăpșanul,
Mamă, când nici nu-împlinisem anul
Tu mi-ai arătat întâia iarnă.

Ultima ninsoare-încarcă merii
Dar curând ce plini vor fi de floare!
Martie mămico, sărbătoare!
Sărbătoarea ta și-a primăverii